Oameni ai strazii, betivi si minori delincventi

Oameni ai strazii, betivi si minori delincventi ... subiecte din ce in ce mai prezente in viata noastra.

 

Pe vremea bumului imobiliar multi au vandut (si au castigat), cam la fel de multi au cumparat (si au pierdut), multi au daramat vechile constructii gandind ca or sa construiasca ceva ... si nu au mai construit nimic, doar au lasat terenuri virane! Cam asta a fost mersul si in zona in care locuiesc. Ce credeti ca s-a intamplat 'cu' si 'pe' aceste terenuri virane? Raspunsul difera, dar rezultatul este in parte comun: toate au fost invadate de oameni ai strazi! Cred ca cei ce citesc isi spun: "sarmanii, unde era sa se duca si ei...". Oricine si oricat de milos ai fi, va garantez eu, ca ii va trece aceasta mila daca-i are continuu in preajma! Nu o sa stiti cum sa faceti sa-i alungati din zona! Este crunt sa simti ca nu mai ai curajul sa lasi poarta deschisa, sa-ti fie frica sa iesi seara din casa si din curte, sa auzi non stop injuraturile lor, rasetele lor ragusite si lupta lor interna pentru putere si ierarhie in gasca. Si groaza cea mai mare abea urmeaza: este focul! Fac foc in zilele racoroase, in noptile friguroase si de dragul de a face foc. Un cauciuc uzat si aruncat, caruia sa-i dea foc, este aur pentru ei.

Dupa ei urmeaza o alta napasta: gunoiul! Sunt un adevarat magnet de gunoaie! O parte-l aduc ei... iar restul "creste" fie zi fie noapte. Zicala "gunoiul naste gunoi" este adevarata si se bazeaza pe "samanta" de gunoi sadita de oamenii strazii si pe nesimtirea celor din zonele invecinate de grad 2, adica vecini care-si mai arunca si ei ceva gunoaie acolo, doar ca sa nu dea vreun ban in plus la preluarea gunoiului de catre masinile de gunoi. Oricum, proprietarii acelor terenuri, candva si-au imprejmuit parceaua pentru a si-o proteja si delimita, dar niciun gard nu sta intreg in fata acestor oameni. Pana la urma reusesc sa rupa gardul, sa despinda sau sa largeasca suficient un locas cat sa se strecoare inauntru... si gata. Usor, usor gaurica devine, gaura, gaura devine gauroi, dispare un lant intreg din latimea gardului, gunoaiele incep sa se stranga, vecinii mai aduc si ei alte gunoaie, nevoiasii incep sa faca foc, dau foc la tot ceea ce arde, iar un foc langa peretele si temelia casei invecinate este chiar perfect pentru ei, (doar asa se economiseste combustibil si se conserva energia) nevoiasii stiu asta, pentru au cea mai dura si cruda scoala de viata si supravietuire. Asa ca totul incepe sa miroasa a fum, a gunoi, a chestii biodegradabile si nu in ultimul rand a ceva foarte, foare organic si fiziologic.

Intre timp ei sunt ca fratii, asa ca se-nmultesc excesiv. La inceput nevazuti si nebanuiti de nimeni, pana la apogeu, cand in sfarsit careva dintre vecini trece de la mila la neliniste, de la neliniste la groaza, de la groaza la fapte si face o sesizare la politie. Ok, in sarsit, avem o actiune si un castigator! Politia a venit si i-a alungat pe sarmanii oameni ai strazii. Ce usurare! Dar vai, ce se aude noapte in zona virana invecinata? Cum, din nou au venit!? Calvarul reincepe din nou, politia este rechemata, treaba este din nou rezolvata ... Si iarasi vine noaptea ... Déjà vu! Pana la urma politia renunta, vecinii renunta, dar nevoiasii nu: sunt castigatori! Se apuca si sapa ca niste iepuri pe sub planseul vechii contructii, folosesc beciurile pe post de barloguri, cauciucuri arse pe post de sobe…

 

Doamne fereste sa locuiesti in vecinatatea unei asemenea zone! (va continua...)

Muzeul Grigore Antipa: amintiri din copilarie, amintiri din adolescenta, constatari din prezent

In acest sfarsit de saptamana am mers cu pustiul meu la Muzeul Grigore Antipa. Ii povestisem candva de o "casa mare" plina cu fel de fel animalute si insecte expuse in multe vitrine, cu schelete de animale mari, disparute ... si de atunci m-a tot intrebat cand anume vom merge sa vedem “dinozaurii”.
In sfarsit, l-am dus! Ceea ce am vazut, cum este reamenajat, modernizarea si informatizarea muzeului, iluminarea, traseul de urmat prin batranul muzeu ... pentru totul spun JOS PALARIA! Asa da! De trei ori bravo!!!

Imi aduceam aminte de muzeul Antipa din copilarie, cand veneam sa-l vizitam in excursie cu toata clasa si pot spune ca-mi aminteam doar de scheletul de mamut, de niste reproduceri legate de o familie de oameni maimuta, de foarte multe insectare, de multe rafturi cu roci, de un sarpe care se uita crucis si de o mica reproducere a unei pesteri.

Amintirile din studentie, cand am revizitat muzeul Antipa, nu au avut un impact deosebit, dar imi aduc aminte de ceva in plus si anume frigul din incinta muzeului si de multe locuri intunecoase  - probabil special lasate pentru a proteja animalele impaiate sau insectarele expuse - pe care le-am perceput ca o problema a vremurilor de la revolutie si de dupa revolutie.

Din prezent, auzisem si citisem o serie de comentarii si referinte despre renovarea muzeului Antipa, renovare care dura de atata timp si nu se mai termina. Toate acestea cumulate cu amintirile din trecut ma faceau sa trag de timp, sa nu-l duc pe pusti prea curand la muzeu. Ma gandeam ca se va plictisi si nu v-a mai vrea sa mai mearga din nou sau chiar mai rau: sa ocoleasca alte muzee!

Intrebarea la care se va gandii onoratii cititori este: “Si ce anume a schimbat aceasta perceptie si cum de l-ai dus la Antipa?”
Raspunsul este: delfinii! O emisiune despre delfini de la televizor de pe Animal Planet si o serie de lucruri bune pe care le-am auzit despre noul muzeu Antipa.

Abea mai putea de bucurie cand a auzit ca vom merge. De la intrare el a fost impresionat de scheletul de mamut si eu de informatizarea sistemului de emitere a biletelor si tot eu placut impresionat de faptul ca exista reduceri sau gratuitati pentru anumite segmente de public (in cazul de fata gratuitate, bilet cu valoare zero). Pustiul a fost foarte nemultumit de ZERO … zero inseamna nimic, cum el are ZERO!?!  :)  L-am impacat cu explicata ca are valoare ZERO, adica GRATUIT, pentru ca este un copil special! A fost foarte multumit de explicatie.
Inca de la primele vitrine am gasit delfinii, asa ca impactul a fost din start unul pozitiv. M-a tarat de la o vitrina la alta impresionat de fiecare exponat mai impozant, aproape ca nu-l puteam tempera. A stat si a privit “peretii interactivi” si “tavanele” proiectate cu fel de fel de filmulete, a atins toate terminale informative cu touch screen, abea l-am scos din acea frumoasa reproduce de pestera in care a vrut sa ne intoarcem din nou si din nou la nesfarsit, a tropait incantat pe podeaua de sticla ce acoperea oasele de dinozaur si totul a culminat cu seria de machete si reproduceri ale corpului uman, sistemul muscular, nervos si osos si cu o mamica cu bebelusul in burtica!

Nici ca se putea mai bine! A fost foarte fericit si multumit si a povestit tuturor unde a fost el si ce a facut el acolo si cum Nenea de la usa de iesire ne-a salutat si i-a multumi de vizita si l-a rugat sa mai revina.

Concluzia mea este ca “noul” muzeu Antipa merita din plin vizitat. Totul este foarte bine realizat, traseul este un traseu continuu si bine marcat cu sageti cu sensul de urmat, totul este explicitat si informatizat, iluminare buna, temperatura a fost un pic cam ridicata dar suportabila, am citit ca exista si o sectiune interactiva in care se poate asista la diferite experimente … dar in cazul nostru nu am avut parte de asa ceva, deci totul intr-un stil modern si la nivel international.
Programul si detaliile se pot procura chiar de pe site-ul oficial al muzeului: Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa il recomand cu toata placerea.


Vizionare si vizitare placuta.

Experienta socanta

In weekend-ul 2-3 Iulie, am trecut printr-o experienta socanta! Nu-mi inchipuiam ca poate fi asa de rau si ca se poate intampla atat de repede, de brusc si de buimacitor! E vorba de foc.  Era sa ia foc casa batraneasca a bunicilor. Pur si simplu am avut un noroc chior! Prin aceasta experienta ne-am adus aminte de ceea ce s-a intamplat la maternitatea din Giulesti, din cauza unor instalatii electrice de duzina …
Sa povestesc si ce s-a intamplat si de ce afirm ca am avut noroc cu carul:

Acum vreo trei saptamani, am avut nevoie de un prelungitor electric pentru a alimenta doua frigidere mici, ambele plasate in aceiasi incapere unul langa celalalt. Pana atunci functionase doar unul singur, dar cum ne-am dus cu totii la tara, am avut nevoie de amandoua frigiderele. Pentru ca “nevoia” este de lunga durata, pe toata perioada verii, ne-am zis ca este nevoie de un prelungitor care va fi folosit doar pentru frigidere, deci zis si facut... dar de unde sa cumperi asa rapid prelungitor acolo? Raspunsul: Din targ, targ ce se tine de ani si ani de zile in aceiasi zi a saptamanii si in acelasi lac! Deci, nimic mai simplu: ziua de targ este sambata si localizarea la 1 km de casa … a doua zi s-a cumparat prelungitor, alb stralicitor, made in CE, max 3500 W, lung de 3 m, trei prize shuko, buton cu intrerupator rosu si luminos … pret OK, totul nemaipomenit.
S-a pus prelungitorul pe pozitie, s-au cuplat frigiderele, a functionat totul perfect … prentru doar jumatate de saptamana! Surpriza: nu mai mergeau frigiderele. “De ce? Ce s-a intamplat? Au sarit sigurantele? vecinii mai au lumina?” Toate intrebarile au curs din gura tuturor, iar eu am ridicat neputincios din umeri. Intr-un final am descoperit ca peste tot este lumina, toate prizele sunt functionale, sigurantele sunt ok, doar la priza frigiderelor nu era curent! Adica la priza era, doar ca prelungitorul nu mai era functional. L-am inlocuit si m-am apucat sa-l desfac ca sa vad ce are. Un firisor de la minunatul intrerupator rosu luminos nu mai facea contact, era desfacut. Ok, trebuie un letcon, o lipitura si totul era ca nou! Dar letconul nu-l aveam … asa ca l-am luat la Bucuresti cu mine pentru reparatii.
Dupa doua saptamani ne-am dus din nou la tara si am luat si prelungitorul pentru a-l pune inapoi la frigidere, doar pentru asta il cumparasem, nu? Sansa mare: nu am apucat sa-l pun, pentru ca am avut nevoie de el la altceva. Fiind frig afara, aveam nevoie sa incalzesc o camera ca sa spalam copilul pe cap si ce poate fi mai simplu? Un prelungitor, un covector electric mic de 1000 W si se rezolva rapid. Nu a durat 5 minute! Un televizor in prelungitorul triplu si convectorul de 1000 W alimentate impreuna, in nici cinci minute au transformat prelungitorul de 3 m, o bucata intr-un “sarpe de foc” si o buca in ceva ce semana cu “untul topit”. Nu am auzit decat tipetele mamei mele si ale copilului … si intr-un suflet am intrat (mai degraba plonjat) in camera!
FUM si un MIROS ingrozitor, FLACARI de pe perete picurand pe dusumeaua de lemn, prelungitorul serpuind jumatate ca untul moale si jumatate in flacari, mama strangand copilul in brate si tapand, sotia venind si ea sa vada ce se-ntampla … doar atat imi aduc aminte!
Nu am mai stat pe ganduri si am pus mana pe parte cu triplu stecher, am scos televizorul si convectorul din el, l-am tras si l-am aruncat afata. Totul s-a facut colac, exact ca un sarpe, un conglomerat ce s-a lipit bulumac ca un ghem de sfoara. Partea in flacari a rams pe loc, pe sub masa si peste podeaua de lemn, la fel si stecherul care ramasese in priza si ardea atarnand si curgand picaturi de plastic topit in flacari! In momentul acela nu am mai gandit la ce sa fac si cum sa fac sa fie bine, doar le-am stins cu mainile goale … drept urmare acum am cateva basici facute de plasticul topit ce s-a lipit de plame. Am scos si stecherul si l-am aruncat si pe el, la fel si bucata fumeganda din ceea ce mai ramasese din firul prelungitoului …
Nu a mai ramas decat mirosul … si ce miros, gros si inecacios, de-a dreptul scarbos. Toata noaptea l-am simtit in nas! Si acum parca il mai simt daca inchid ochii.
A doua zi am fotografiat prelungitorul, asa ca probabil cine va citi aceste randuri (daca le-o citit cineva) poate va spune: “las-o balta, sigur nu a fost chiar asa! Le-a inflorit!”. Pozele le postez in galeria de imagini.
A doua zi cand ne-am depanat amintirile despre intamplare si toti au spus ceea ce au simtit si despre spaima trasa (numai baiatul meu a spus ca lui nu i-a fost nici macar o clipa frica :) ), cu totii ne-am adus aminte de maternitatea in flacari ce a tinut o Europa intreaga socata timp de mai bine de o saptamana … Cu ce erau vinovati copilasii aia, sa se foloseasca niste “mizerii” de echipamente electrice ieftine pentru prize si aere conditionate? Concluzia: mai bine ceva romanesc si sanatos decat “mizeriile ieftine” ce se gasesc in toate magazinele!
Sa recapitulez de ce spun ca am avut noroc, noroc mare pot zice:
1. s-a stricat legatura la intrerupator si a trebuit sa-l iau, fara sa ramana nesupravegheat intr-o camera izolata
2. nu l-am pus inapoi la frigidere, ci am incerca sa-l folosesc pe ceva cu consum mare, adica cel mai bun test pe care l-am facut involuntar (doar scria 3500 W pe el)
3. l-am folosit treji fiind, caci daca eram in somn … in somn ramaneam …
4. am fost acolo si am putut interveni rapid, altfel grantat 100% casa ar fi luat foc, pentru ca este veche, uscata si construita din lemne ..
5. am avut posibilitatea sa aerisim si sa parasim repede locul fara sa ne intoxicam cu fum si monoxid de carbon
6. mi s-a intampat mie si nu l-am lasat acolo sa ne bazam pe el si sa pateasca cei ce-au ramas acolo ceva folosindu-l...

Deci mie imi pare un noroc fantastic.

Noroc si voua cititorilor si sper sa tineti cont de povata mea: PRODUSE  ROMANESTI SI SANATOASE!


PS: Pozele le postez in galeria de imagini, accesibil pe link-ul ... Gallery - CIVIC/Prelungitoare Electrice Contrafacute - Un adevarat pericol pentru cumparatori

Pacaleala astronomica cu subiect Planeta Marte

Pe la sfarsitul primaverii - inceputul verii 2011, am primit un email (unul dintre acelea ce circula intre grupuri de cunoscuti si necunoscuti) cum ca pe la sfarsitul verii, din punct de vedere astronomic, va fi un mare eveniment legat de planeta Marte, planeta ce va putea fi vazuta pe cerul noptii cu ochiul liber de dimensiunea unei luni pitice! Mi-am zis: "interesant dar ciudat: parca acum cativa ani a fost Marte aliniat cu Pamantul la cea mai mica distanta, eveniment ce se va repeta peste mult, mult timp ... si tot nu s-a vazut pe cer asa cum se spunea in mail. Ia sa tin minte acesta data/eveniment si sa studiez problema... Poate, poate o sa vedem ceva frumos".

Eeee, nu va inchipuiti ca am si tinut minte data exacta, dar zilele trecute uitandu-ma pe cer, mi-am adus aminte de "chestia cu Marte cat Luna", asa ca m-am pus pe cautat si studiat. Data scrisa in mail era de 27.08.2011, iar evenimentul adevarat a fost la data de 27.08.2003, data la care Marte a fost cel mai aproape de Pamant si putea fi vazut cu ochiul liber pe cer ca un obiect foarte luminos. Deci, mail-ul cu pricina nu a fost decat o farsa, una cladita plauzibil pornind de la fapte reale si argumentata in mod stiintific (similara cu pacaleala cu gaura din stratul de ozon). O schita elocventa cu pozitia planetelor este urmatoarea: De asemenea un articol care dezarmeaza punct cu punct spam-ul martian il puteti citi la adresa Pacaleala Martiana

Va urez lectura placuta si un sfarsit de vara frumos.

PS: sursa schitei este acelasi site al carui link deja l-am prezentat.

Eclipsa esuata

Ultima saptamana mi-am petrecut-o cu familia la tara, in casa batranasca a bunicilor. Am profitat de ziua libera de Rusalii, ne-am luat liber restul saptamanii si am avut o minivacanta cu copilul si restul familiei, la aer, in liniste si verdeata, la umbra si la racoarea unui nuc de 80 de ani.

Inainte de plecare catre casa batraneasca, aflasem de eclipsa totala de luna ce avea sa se-ntample pe 15.06.2011 si mi-am zis ca o ocazie mai buna ca aceasta minivacanta pentru a vedea eclipsa si a o fotografia nici ca aveam cum sa avem. M-am informat, am studiat despre eclipsa, cat dureaza, care este ora de start, iar faptul ca incepea la o ora asa de devreme se anunta foarte convenabil. Mi-am facut planuri, am anuntat rudele ca pe 15 seara sa nu-si faca planuri ci sa vina la noi la un pahar de bere si de vorba... si totul se anunta ok. Am studiat cu doua zile inainte, la fata locului, de unde rasare luna, care este trasa, care ar fi locul cel mai bun de privit, am facut cateva poze de test, adica cam tot ce trebuie sa fie bine.

A venit si seara mult asteptata, ne-am adunat, am vorbit, am asteptat ... si nimic! LUNA s-a lasat asteptata si astptata ...! Evident, nu au lipsit mistourile de rigoare, si "ceata" s-a destramat relativ repede! Eu am mai tras de timp, m-am tot uitat pe cer, am iesit si noaptea sa vad ce se mai intampla si nimic ... doar nori. Mai tarziu mi-am dat seama de ce nu am vazut nimic: casa din fata noastra ne-a luat "caimacul". Luna rasarea deja in eclisa si pana sa se ridice suficient de mult ca sa o vedem era deja in umbra pamantului, cumulat cu o perdea subtire de nori, a fost de ajuns sa nu vedem nimic si sa ne descurajeze.

La miezul noaptii cand mai m-am uitat nu am vazut decat nori, deci totul a fost un esec... Drept "compensare" a doua seara am facut cateva poze cu luna cea rosie, poze pe care le postez in galeria de imagini... pe link-ul Gallery - SENZATII/Eclipsa de luna Esuata si astept urmatoarea eclipsa :)

Additional information